Ai spart, demult, o oglinda si ai pastrat cioburile in cutiuta aceea din argint care o ai mostenire de peste veacuri. Pentru mine ai pastrat doua, unul pentru ochi, ca sa te vad inconjurata de raze de soare, nu de turturi si unul pentru inima pentru a te iubi in pofida caracterului tau.
Dar vezi tu, in viata nimic nu dureaza o vesnicie, asa ca intr-o zi, cand am auzit cantecul primaverii am lacrimat si irisul mi-a devenit din nou luminos. Atunci am vazut pelicula de gheata ce te inconjura dar inima-mi era in continuare inghetata, inca imi soptea in adancuri numele tau.
Cu toate astea, dupa ce multe din ce am facut erau pentru tine, dupa ce uitasem de mine tu te-ai dus in cautari de departe si mie, de dor, mi s-a aprins inima atat de tare incat am topit ciobul care ma tinea legata de tine.
Cu toate astea, am ramas in continuare, am ales sa-ti fiu alaturi desi tu n-ai stiut ca e decizia liberului meu arbitru si nu vraja ta. Nu ti-ai schimbat atitudinea si astfel ai inceput sa rupi, treptat, cate o bucatica din adevarata mea iubire pentru tine.
Nu, nimic nu e vesnic si cred ca in curand vei fi nimicit si ultima farama din dragostea ce ti-o port.
Foto