De ce esti trista?

Va salut. Ma imbracasem lejer, ca pentru cumparaturi si ma vazusem cu sotul meu in autobuzul adaptat pentru cei in scaun rulant doar cu eticheta-simbol care reprezinta persoanele cu handicap, nu si cu rampa de acces, ca, de! au “handicapatii” vreo valoare, vreun drept la normalitate? Eram asadar mai relaxata, reusisem sa economisesc si banii de taxi pentru a ajunge la hipermarket, o punga zdravana de detergent, stiti? Ne-a ajutat un tanar, altfel… Noi luam mereu in calcul sa ne intoarcem, ingreunati de greutati cu taxi-ul acasa, altfel cum,  cateodata insa, cum-necum, urcam la dus in autobuzul care face legatura cu orasul.
Stateam asadar pe scaun, cu mana intre palmele sotului meu ca de fiecare data, un fel de incurajare dupa momentul greu si umilitor al urcarii in masina. Gandeam. “De ce esti trista?” il aud. Am tresarit. Stiti ceva? Dar puteti crede daca va spun? Eu nu mai sunt niciodata trista. Mai intai am invatat eu sa evit crearea oricarei conjuncturi posibil provocatoare de tristete si apoi am descarcat si de orice sens negativ acest cuvant. Poate sunt inciudata de neputinta de-a schimba pe loc lucrurile: sa nu mai am dureri, sa existe trotuare si autobuze accesibilizate  pentru ca sotul meu imobilizat in scaun rulant sa traiasca independent si demn, sa pot face mai multe pentru nepotul meu drag, pentru ai mei, sa intervin cu o vorba, cu un gand sa schimb in bine lucrurile, sa impiedic raul sa se intample. Limitele mele omenesti insa nu ma intristeaza, nici ale celorlalti, ma pun pe ganduri: daca lucrurile sunt cum sunt, care este explicatia, care este rostul, ce urmari pot avea
? N-am sa va dezvalui niciodata ce experienta anume m-a inteleptit sa nu mai fiu trista si sa apreciez fiecare fleac cat timp mai traiesc. V-ati gandit vreodata la uriasa importanta a fleacurilor? La cana voastra cu ceai fierbinte si aromat intr-o seara de noiembrie tarziu sau de cafea, bauta in maieu si chiloti in fata calculatorului la 6 dimineata, cand toti ceilalti ai casei dorm? La vocea alor vostri la telefon cand aveti nevoie s-o auziti? Haideti sa va spun un “fleac” care pe mine m-a coplesit chiar azi si care a avut asupra mea o forta neasteptat de benefica – nu importa ca a durat cat caderea unei stele, ci intensitatea lui de bine pentru fiinta mea.
Am profitat de iesire pentru a ma inspira si indragosti de un cadou pentru ziua mea ce sta sa vina.

Este foarte important ca traiesc si vreau sa celebrez asta. Nu vreau haine, nu vreau genti, vreau… PIETRE. I-am zis psiho-astroloagei vanzatoare sa ma ispiteasca cu o bijuterie pe care sa revin s-o cumpar. Nu mentionez acum ca determinarea si cunoasterea exacta de catre mine a ceea ce vreau a uluit-o in mod placut si neplacut in acelasi timp, caci o redusesem la rolul de prezentatoare doar de produse, nu si de speculanta pe punctul de-a manipula intru o vanzare cat mai profitabila o neavenita. Am rezonat pana la o relaxare (pe care o banuiesc de) tip Nirvana cu safirele, cu smaraldele, cu, OFF! lapislazulii minunati. Am tinut in palme pietrele cele mai frumoase ale pamantului nostru viu, niste comori pline de energie, mi-a placut sa le simt greutatea, raceala si-apoi caldura, sa le pipai textura, sa le admir culoarea, perfectiunea. Am plecat de acolo in fine indragostita de niste pietre ca apa solida, de culoarea ochilor mei. “Le veti mai avea cand am (stabilit) sa vin ?
” am vrut sa ma asigur. “Nu stiu”, m-a speriat ispitindu-ma. “Daca trebuie sa-mi apartina, le voi avea, daca nu…” ma resemnez eu senina. “Asa gandesc si eu, doamna”, mi-a zis. Chiar si numai cat ne-am schimbat energiile, eu si pietrele acelea ne-am cunoscut, de ce sa fiu trista?
Postez iar o fotografie care ma reprezinta, pentru ca vreau sa va zambesc. Fara tristete. Este facuta intr-o dimineata, pe fuga, inainte de plecare, in singurul colt care ramane ordonat la ora aceea, biblioteca.

Herghelia (a.k.a Vecinii de la bloc)

N-am sa inteleg niciodata, desi se presupune ca am fi niste fiinte sociale cu constiinta si ratiune, cum ne putem comporta ca niste animale… Pardon! Cum se comporta unii ca niste animale.
Ca subiecti de studiu imi  voi folosi vecinii, nu toti ca am o vecina painea lui Dumnezeu pe care abia o simti ca locuieste in cladire. Subiectii sunt restul!
Ca sa detaliez: Majoritatea apartamentelor de la mine din bloc (in total sunt 10), adica 7 din ele sunt locuite de studenti. Bun, pana aici toate bune si frumoase… Studentii sunt niste oameni destepti, cu calitati, educati… WRONG!
Asa se presupune, adevarul insa este undeva peste granitele imaginatiei, zau!
De ce spun asta?
Pai… imaginati-va o gazela, pe care o vaneaza pradatorii din jungla. O asemenea creatura zvelta este admirata de tot regnul animal. Dar… cum poate o asemenea gazela sa tropaie ca un armasar?!? Explicati-mi va implor caci nu dorm noptile din cauza asta.

Bine, nu din cauza nedeslusirii misterului, ci din cauta tropaitului. Da, ati inteles bine, TRO-PA-IT!
Atunci cand gazelele ies sa se adape (la rau bineinteles), merg in turma. Nu ma deranjeaza asta. Ma deranjeaza faptul ca, probabil din cauza efectului de sera, respectiv a incalzirii globale, s-au transformat… Din turma de gazele au devenit herghelie de cai, care tropaie si necheaza. Serios, spui uneori ca vine sfarsitul lumii si inca nu-i 2012…
Eu imi aduc aminte cand alergam prin casa sau pe scara, mama ma certa mereu, imi spunea ca traim in comunitate si nu e politicos, ca deranjam pe vecini. Se pare ca educatia si cei n-spe ani de-acasa (ca au stat la parinti pana la 18, 19 ani) nu au avut nici un efect benefic asupra cizelarii lor.
Fratilor pazea!

Schitza de Schitza Refacere

Mai sunt cateva ore si incepe Schita de Schita, examenul ala unde am luat exemplu prost de la un coleg si m-am pishat pe ea de schitza… defapt am aruncat-o la gunoi…dar oricum.
Daca nu esti student arhitect, sigur te intrebi daca Schitza de schitza e un fel de baiat de baiat… nici pe departe. Majoritatea studentiilor arhitecti nici nu stiu ca ideea cu schitza de schitza este o preluare a examenului de la scoala beaux-artista din paris, examen ce dura 2 zile, timp in care studentii erau inchisi fiecare in boxele lor sa deseneze, din cate am inteles si la UAUIM a existat o perioada in care Schitza de Schitza a durat 2 zile dar studentii nu erau inchisi nicaieri, prima zi reprezenta conceptul iar a 2 zi se desena… ce bine ar fi sa fie asha si acum… nu de alta dar majoritatea dintre noi deseneaza in 2 ore pt ca alte 8 ore se gandesc cum sa faca tema respectiva cat mai tare….
Asha ca la 8 plec la scoala sa vad ce tema imi dau astia si sa vad cum iau si eu 6 pe ea..sa ma lase se pe mine sa traiesc Ah da….la examenul asta  se dau note de 4 , foarte multe de 5, o parte de 6, 7 daca calci pe planse, 8 daca ai calcat intr-un kkt inainte de schitza, 9  nu prea am vazut, 10 …in 4 ani am vazut unul singur la o schitza ….


sunt cateva ore si incepe Schita de Schita, examenul ala unde am luat exemplu prost de la un coleg si m-am pishat pe ea de schitza… defapt am aruncat-o la gunoi…dar oricum.
Daca nu esti student arhitect, sigur te intrebi daca Schitza de schitza e un fel de baiat de baiat… nici pe departe. Majoritatea studentiilor arhitecti nici nu stiu ca ideea cu schitza de schitza este o preluare a examenului de la scoala beaux-artista din paris, examen ce dura 2 zile, timp in care studentii erau inchisi fiecare in boxele lor sa deseneze, din cate am inteles si la UAUIM a existat o perioada in care Schitza de Schitza a durat 2 zile dar studentii nu erau inchisi nicaieri, prima zi reprezenta conceptul iar a 2 zi se desena… ce bine ar fi sa fie asha si acum… nu de alta dar majoritatea dintre noi deseneaza in 2 ore pt ca alte 8 ore se gandesc cum sa faca tema respectiva cat mai tare….
Asha ca la 8 plec la scoala sa vad ce tema imi dau astia si sa vad cum iau si eu 6 pe ea..sa ma lase se pe mine sa traiesc Ah da….la examenul asta  se dau note de 4 , foarte multe de 5, o parte de 6, 7 daca calci pe planse, 8 daca ai calcat intr-un kkt inainte de schitza, 9  nu prea am vazut, 10 …in 4 ani am vazut unul singur la o schitza ….

HOTUL de BLOG

Pontul e de la piticu. Daca jurnalul national e un mic hotz sa-l facem noi unul cunoscut, asha ca prin acest blog solicit aparitia cat mai multor bloguri pe subiectul JURNALUL NATIONAL A FURAT DE LA VISURAT.
Comentariul meu la adresa Jurnalul:
33. Hotul de blog | scris de Fantasya | 2007-09-07 19:43:30
FOARTE URAT !!! jurnalistii care fura de la bloggeri, aici s-a ajuns? pt ce naiba au terminat jurnalistii facultatea daca nu sunt in stare nici macar sa vina cu propria lor poveste despre un subiect care li s-a parut interesant si l-au gasit pe un blog? Lupta continua… dar dupa aceasta greseala jurnalistii sunt sub bloggeri.

http://www.visurat.ro/2006/11/24/guma-orbit-cu-surprize/ 
Iar comentariul pentru VISURAT: simte-te bine ! asul e la tine.

In pat cu oratania

 Acum 5 minute am intrat pe usa, am fost la un prieten care sta aproape de mine in baneasa.
Am condus prima oara noaptea pe dn1, parca eram la curse… tre sa recunosc ca-mi place sa o calc… Oricum n-am sa vorbesc despre asta, m-am suit in mijlocul patului acum cu laptopul in brate. Problema e ca am senzatia ca n-as fi singura in pat… dar teoretic sunt. Dar aud un bazait in partea dreapta (sunt genul de fata care doarme pe stanga), n-am curajul sa ma uit … cine stie ce vietate sau oratanie s-a suit cu mine in pat. Astept sa urce fratele meu in dormitor sa-l rog sa verifice…. sau poate sunt paranoica. MB e la tv, n-am avut rabdarea sa-l urmaresc, nu-mi place camasa lui.
Azi… trista zi… a murit  Luciano Pavarotti (n.

12 octombrie 1935, Modena – d. 6 septembrie 2007, Modena) a fost un celebru tenor al secolului XX. Legenda a muzicii de opera, Pavarotti a fost singurul cantaret de opera care a vandut mai mult de 100 de milioane de inregistrari. (wikipedia). Dumnezeu sa-l odihneasca. Imi amintesc ca-l ascultam in masina cu parintii cand eram mica… parea un om cald.
Azi am primit un compliment de la un coleg de grupa, alex , saschenka: mie imi place de tine ca vb de femei ca un adevarat barbat. Probabil din cauza faptului ca-mi plac femeile apoape la fel de mult cum imi plac si barbatii.
Ah sunt paranoica… tre sa beau ceva, poate uit de noul meu colocatar sau colocatara… cine stie…

Muzica: Death & Black Metal

Alexandra m-a rugat sa fac un fel de clasificare a celor 13 melodii pe care mi le-a dat acum doua zile. Si nu doar clasificare ci sa si strecor o parere … Well, ca sa fac asta a trebuit sa reascult toate melodiile, unele cautandu-le adanc in dosarul ala blestemat pentru ca nu le gasea search-ul. In fine. Iata-le. (nu voi pune link, asa ca daca va roade curiozitatea sa stiti despre ce vorbesc, cautati singuri pe dc)
Incepem cu Porn Piece or The Scars Of Cold Kisses (1) de la Ulver – nu stiu sigur ce gen e, pentru ca desi Alex mi-a spus ca mai toate sunt death/black metal, asta mi se pare mai mult a fi electronic, industrial sau in fine … ceva pe acolo. Desi are 6 minute si ceva, de abia de la al 4-lea minut sunt si versuri, imi place! Asta-i melodie care ma relaxeaza si pe care daca n-o ascult la volum mare nu o pot savura. Acum trecem la Burzum. Aici am doua melodii, extrem de diferite una de cealalta. Din cate spune Alex, este death metal. Daca ar fi sa ma iau dupa Die Liebe Nerpus (2), care e mai mult o melodie de leagan, cu aceeasi linie melodica de la inceput pana la sfarsit … as zice ca e nebuna. Dar din (ne)fericire, mi-a dat si o a doua melodie, Dunkelheit (3), care nu numai ca e diferita de cealalta, dar parca nu e de la aceeasi formatie. Singura chestie asemanatoare este faptul ca au amandoua acelasi ritm de la inceput, pana la sfarsit … astfel ca daca rezisti cel
e 7 minute, fara sa iti vina sa te dai cu capul de pereti, eu te felicit! Am ascultat-o pe toata numai ca sa ii fac placere Alexandrei si sa vad totusi cam despre ce e vorba, pentru ca altfel incep sa simt aceeasi caldura in brate si piept, pe care mi-o dadea Deliverance. Asa, trecem de Burzum. For My Fallen Angel (4) de la My Dying Bride — Cea mai frumoasa melodie, care ma si impresioneaza de altfel si de aceea n-o pot asculta decat in anumite momente. Superba! … si trista. The river flowers frozen (5) de la Eternal Tears of Sorrow – Nu e genul meu, clar. O avea partile ei bune, dar ma plictiseste … Si mai e si vocea aia specificata death/black metalului care nu-mi place. N-am putut sa o ascult pana la sfarsit, pentru ca n-am mai avut rabdare. Hmmm, care mai e? Ah! A Past and Future Secret (6) de la Blind Guardian. Are un ritm mai vesel decat celalalte, ceea ce-mi place. Hm, e draguta. Nu zic mai mult, pentru ca nici n-am ascultat-o decat de 3 ori. Ahhh acum Zaz
ie! O frantuzoaica care dupa mine e Pop (pe Iulia n-ai corupt-o cu Metal, Alex? ;))), dar bine la ghicirea genului m-a ajutat si Mely. Melodia se numeste Je Suis Un Homme (7), iar mie imi place. Si-a gasit locul in mp3-ul meu si asta evident pentru are ritm! Nu pot asculta ceva care sa nu ma faca sa ma misc. Cred ca de asta imi place si InGrid, cu toate ca nu-mi place si nu inteleg franceza *blushing*. Asaa.. Dancer in the Dark (8) de la For My Pain.

Stiam formatia, stiam titlul melodiei (chiar, imi aminteste de Elden!) dar nu o ascultasem niciodata. E misto. Hai ma… Asta e Death Metal? Adica, are soundul ala specific metalului, dar nu are vocile alea oribile care iti urla in urechi! E superba, n-are cum sa fie nici Death si sub nici o forma Black Metal!
Iar am aici doua melodii de la un artist. Dimmu Borgir, care din cate spune Last.fm este o formatie Symphonic/Melodic Black Metal. Yes… melodic… asta e prima melodie, Sorgens Kammer (9), tot un gen de melodie de leagan, da’ care are si mai multe nivele (sau ‘niveluri’ ?). Nu e rea melodia, dar iarasi ma cam … plictiseste. Cea care imi place mie este Puritania (10)! Daca nu v-a placut Deliverance, dati volumul mic, pentru ca are un inceput mai dur. Eu una am ascultat-o de vreo 30 de ori si imi place. Chiar mult. M-a surprins cand mi-a spus Alex ca anul trecut cativa colegi ai nostri pe care nu i-as fi considerat deloc “malefici”, erau innebuniti dupa ea. Insa desi versurile nu sunt deloc genul care imi place mie (”i am war… i am pain…” Fuck no!), ritmul e fantastic! Adevarat insa ca nu o pot asculta la fel de tare cum ascult alte melodii. Insa e de mentionat ca nu ma doare nimic cand o ascult, ah poate doar
capul, de la castile care imi vibreaza pe urechi. Alta melodie care imi place la nebunie este Teardrop (11) de la Massive Attack. Incepe lent… misto…. si vocea tipei e foarte tare! Mai are si putin pian… Mmmm!
Altceva? A, da! N-am uitat, Alex, o las ultima. Acum, inainte de Bathory, am Golden Brown (12) de la Snatch. Sigur nu mi-ai dat-o din greseala, Alex? E tare idioata. Soundtrack de la nu stiu ce film … Ritmul ala de la inceput imi aminteste de o manea, sau in orice caz de o melodie foarte cretina, ritm care continua pana la sfarsit, ceea ce ma face sa nu o pot asculta. Arhhhhh!! Si acum vine Bathory Area (13) de la Cradle Of Filth. Incepe superb… desi prevesteste atmosfera urata, trista… pentru ca dupa aceea sa urmeze niste urlete. Melodia asta mai degraba te face sa iti bagi cutitul direct in inima, decat sa o asculti… N-am putut-o asculta pe toata (doar 3 minute) nici cand mi-a dat-o alex (are 11 minute si un pic), nici acuma, cu toate ca am dat volumul mic. Ma doare inima! Si nu, aici nu e sensibilitatea mea, ci faptul ca melodia este insuportabila! Nu are nici o parte misto. Deliverance avea macar o parte de 2 minute pe care o puteai asculta si chiar cu
placere, insa aici nu aud nimic bun. Este o melodie absolut negativa si nu va sfatuiesc sa o incercati! De fapt… nici macar nu ma mira ca nu o pot asculta… Albumul se numeste “Cruelty And The Beast“. Cruelty?? OMG! Am revenit la Massive Attack, pentru ca deja ma lua cu ameteala.
In orice caz, a fost o experienta! Mai vreau melodii. Nu de genul Bathory Area, ci ceva misto. Cand mai ai timp, Alex, mai ia-ma la o tura din asta. Sau oricine altcineva stie ca are melodii misto.

E ziua mea!

In sfarsit! Daca n-am reusit sa fac petrecere, sa se stie ca impart virtual cate o felie de tort si un pahar de sampanie pentru toata lumea. Ce naiba… Ma simt prea bine! Si pentru ca tot nu stiu ce sa scriu (emotii mari, bai nene), vreau sa ii urez La Multi Ani si aceleia care in fiecare clipa e alaturi de mine, care ma iubeste si pe care o iubesc din toata inima, care a fost, este si va fi cea mai importanta persoana din viata mea: mama mea.

Te iubesc! :* >:D< Si pe voi (tati, Mely, Magdalena) va iubesc! :*
La multi ani si fostei mele colege Gaby care astazi a devenit baba … pardon, a facut 18 ani. Sa fii fericita!
Gata cu urarile, ma pun pe ascultat muzica.

In Bucuresti gasim cele mai bune scoli pentru a invata balet

Practicarea sporturilor joaca un rol important in viata noastra, indiferent de preferinte, pentru ca ne ajuta sa ne dezvoltam in mod corespunzator. Fotbalul, baschetul, tenisul, voleiul sau handbalul sunt foarte populare, insa si baletul incepe sa castige cat mai mult teren, astfel ca sunt numeroase persoane care se inscriu la cursuri de balet Bucuresti. Bineinteles ca practicarea sa se recomanda de la varste cat mai fragede, insa nu exista limite impuse, astfel ca se pot inscrie chiar si cei trecuti de prima tinerete.

Diferite avantaje

Avantajele sunt nenumarate, incepand de la punerea in miscare a tuturor muschilor corpului, se dobandeste o buna rezistenta la efort, insa cursantii devin si din ce in ce mai flexibili. Miscarile se coordoneaza si se imbunatatesc de la o sedinta la alta, iar pentru ca fiecare sedinta dureaza circa 90 de minute, se recomanda prezentarea la sala cu cateva zeci de minute inainte pentru a exista timp suficient pentru incalzire si pentru a se preveni riscul de accidentare.

Se corecteaza si orice postura gresita, fapt care poate fi util in orice moment al vietii, insa se capata si mai multa incredere in sine si se imbunatatesc relatiile cu cei din jur. Asadar, se vor evita toate problemele asociate cu coloana, muschii se dezvolta egal, insa si ligamentele devin mult mai flexibile.

Asadar, cei care se inscriu la cursui balet Bucuresti au parte de o multime de avantaje, prin crearea unei legaturi stranse intre energia mentala cu cea fizica, se va dezvolta o placere in a asculta muzica clasica si efortul va fi mult mai bine repartizat, astfel incat sa nu fie suprasolicitate doar anumiti muschi ai corpului.

Nu in ultimul rand, preturile sunt accesibile pentru toate buzunarele si oricine are ocazia de a face astfel de cursuri in capitala, unde profesionalismul instructorilor nu va lasa niciodata de dorit.