Amintiri din copilarie – 2. Din frageda pruncie

Inca de atunci am fost tare capoasa. Da! Mica, dar rea! Si inca de pe atunci, lenesa. Am mers destul de greu, la 1 an si ceva. Nu mi-a placut niciodata sportul, nici atunci, nici acum. Am avut insa un alt dar… Am vorbit tare devreme, la 8 luni. Si primul cuvand nu a fost mama, tata, papa ori alte chestii. NU! Primul meu cuvand a fost “papucea”, in traducere, papusa.  Nu cred ca mai are rost acum sa spun de ce muuuulta vreme tatal meu chiar asa ma numea.
Bineinteles, aceasta calitate nu a venit fara repercursiuni asupra celor ce ma inconjurau, caci din momentul in care am inceput sa leg propozitii nu am mai tacut. Vorbeam cu vecinii, cu doctorita, cu musafirii, si uneori, dadeam tot din casa.
Prima mea amintire o am de la 2 ani, cand eram la mare. Stiu ca fratele meu avea o barca gonflabila, galbena parca, si parintii ne lasau sa stam in ea dar numai aproape de mal. Mai erau tigancile care vindeau guma, si parca si acum imi amintesc gustul acela extrem de dulce si oarecum aromat. Mai stiu ca nu-mi placea deloc sa fac plaja nud, de unde aveam eu atunci aceasta problema de puditate nu stiu, cert e ca nu prea avea mama cum sa ma lase sa ma bronzez uniform.

Si nu-mi mai placea senzatia din momentul in care ieseam din apa si paseam pe nisip uscat, de aceea ma lua tata pe sus.
Atunci, in acelasi concediu, si-a luat tatal meu o palma de la odrasla. Eu una nu-mi aduc aminte foarte clar acest episod, acesta insa este pastrat viu in memoria mea de catre mama care are grija sa povesteasca tuturor aventurile lui tom sawyer…pardon, ale mele!
De la ce a pornit. Pentru asta trebuie sa fac alta incursiune, tot din frageda copilarie nu mi-a placut sa dorm la amiaza. Eram un izvor nesecat de energie si de vorbarie. Toata ziua stateam printre picioarele altora. Un copil de 2 ani ar trebui totusi sa doarma la amiaza, de aceea se chinuiau saracii parintii mei, prin diferite metode, sa ma convinga. Zeci de metode!  Iar la mare tata mi-a aratat palma si mi-a zis: O vezi cat e de mare?!. A mai avut timp omul sa lase palma jos? Nuuu! Caci imediat a vazut o palmuta mica vajaind in fuga spre ochii lui. Nu stiu daca a vazut stele verzi, insa clar nu s-a asteptat!
Va urma…