Cat de importanta este securitatea la locul de munca

Detii o firma pe care iti doresti sa o dezvolti, insa nu dispui de un buget generos in acest sens? Nici nu e nevoie, intrucat se gasesc si variante ceva mai accesibile, asa ca apeleaza la IsoStandard pentru a afla mai multe despre certificatele ISO si cat de mult te pot ajuta acestea. Exista diferite tipuri de certificate, iar toate sunt recunoscute la nivel mondial, astfel incat se vor dovedi a fi utile in toate colturile lumii, iar unul dintre cele mai populare este cel OHSAS 18001 care are in vedere securitatea la locul de munca. Cu alte cuvinte, acesta se dovedeste a fi important in toate domeniile de operare, asa ca trebuie sa iei in calcul toate plusurile aduse.

Mai multa eficienta

Orice angajat isi doreste sa lucreze intr-un mediu sigur, lipsit de riscuri, in care sa se simta foarte bine si sa nu existe nicio presiune, iar daca sunt indeplinite aceste cerinte, cu totii vor lucra mult mai eficient si vor duce la obtinerea unor performante superioare. Cu cat sunt mai multumiti angajatii, cu atat vor fi obtinute si venituri mai mari, care vor putea fi reinvestite, astfel ca acestia vor fi principalii beneficiari. Toate mediile de lucru trebuie sa fie cat mai prietenoase si sa existe relatii stranse intre angajati, iar IsoStantard ajuta in acest sens prin obtinerea certificatelor sale.

Fara riscuri

In primul rand, se identifica toti factorii de risc, care sunt controlati cu atentie, fie se indeparteaza, astfel incat oricine sa se bucure de conditii mai bune de lucru. Bineinteles, riscurile difera in functie de fiecare domeniu in parte, insa acestea sunt prezente, motiv pentru care trebuie monitorizate si luate masurile adecvate acolo unde este nevoie.

Controlarea activitatilor

De asemenea, fiecare activitate se controleaza, astfel incat sa se ajunga la eficientizarea maxima a acesteia si la indepartarea tuturor riscurilor. In acelasi timp, pe aceasta cale se creeaza relatii mai stranse intre angajati si echipa de conducere, iar orice mediu de lucru va fi mult mai prietenos si adaptat la activitatile desfasurate.

Imbunatatirea imaginii generale

Nu trebuie omis nici faptul ca prin obtinerea certificatului OHSAS 18001 de la IsoStandard se imbunatateste considerabil imaginea oricarei companii, care va fi mult mai bine vazuta in fata competitorilor directi. Bineinteles, orice client va prefera sa aiba de-a face cu o companie care are obtinut un certificat intrucat acesta reprezinta o dovada clara a profesionalismului si calitatii produselor sau serviciilor furnizate.

Piete noi

Mai mult, aceasta este o ocazie ideala de dezvoltare a companiei catre noi piete, atat din tara, cat si din strainatate, pentru ca noile domenii sunt mult mai usor de cucerit cu o tactica adecvata si cu mult profesionalism aratat de catre fiecare angajat in parte.

De ce esti trista?

Va salut. Ma imbracasem lejer, ca pentru cumparaturi si ma vazusem cu sotul meu in autobuzul adaptat pentru cei in scaun rulant doar cu eticheta-simbol care reprezinta persoanele cu handicap, nu si cu rampa de acces, ca, de! au “handicapatii” vreo valoare, vreun drept la normalitate? Eram asadar mai relaxata, reusisem sa economisesc si banii de taxi pentru a ajunge la hipermarket, o punga zdravana de detergent, stiti? Ne-a ajutat un tanar, altfel… Noi luam mereu in calcul sa ne intoarcem, ingreunati de greutati cu taxi-ul acasa, altfel cum,  cateodata insa, cum-necum, urcam la dus in autobuzul care face legatura cu orasul.
Stateam asadar pe scaun, cu mana intre palmele sotului meu ca de fiecare data, un fel de incurajare dupa momentul greu si umilitor al urcarii in masina. Gandeam. “De ce esti trista?” il aud. Am tresarit. Stiti ceva? Dar puteti crede daca va spun? Eu nu mai sunt niciodata trista. Mai intai am invatat eu sa evit crearea oricarei conjuncturi posibil provocatoare de tristete si apoi am descarcat si de orice sens negativ acest cuvant. Poate sunt inciudata de neputinta de-a schimba pe loc lucrurile: sa nu mai am dureri, sa existe trotuare si autobuze accesibilizate  pentru ca sotul meu imobilizat in scaun rulant sa traiasca independent si demn, sa pot face mai multe pentru nepotul meu drag, pentru ai mei, sa intervin cu o vorba, cu un gand sa schimb in bine lucrurile, sa impiedic raul sa se intample. Limitele mele omenesti insa nu ma intristeaza, nici ale celorlalti, ma pun pe ganduri: daca lucrurile sunt cum sunt, care este explicatia, care este rostul, ce urmari pot avea
? N-am sa va dezvalui niciodata ce experienta anume m-a inteleptit sa nu mai fiu trista si sa apreciez fiecare fleac cat timp mai traiesc. V-ati gandit vreodata la uriasa importanta a fleacurilor? La cana voastra cu ceai fierbinte si aromat intr-o seara de noiembrie tarziu sau de cafea, bauta in maieu si chiloti in fata calculatorului la 6 dimineata, cand toti ceilalti ai casei dorm? La vocea alor vostri la telefon cand aveti nevoie s-o auziti? Haideti sa va spun un “fleac” care pe mine m-a coplesit chiar azi si care a avut asupra mea o forta neasteptat de benefica – nu importa ca a durat cat caderea unei stele, ci intensitatea lui de bine pentru fiinta mea.
Am profitat de iesire pentru a ma inspira si indragosti de un cadou pentru ziua mea ce sta sa vina.

Este foarte important ca traiesc si vreau sa celebrez asta. Nu vreau haine, nu vreau genti, vreau… PIETRE. I-am zis psiho-astroloagei vanzatoare sa ma ispiteasca cu o bijuterie pe care sa revin s-o cumpar. Nu mentionez acum ca determinarea si cunoasterea exacta de catre mine a ceea ce vreau a uluit-o in mod placut si neplacut in acelasi timp, caci o redusesem la rolul de prezentatoare doar de produse, nu si de speculanta pe punctul de-a manipula intru o vanzare cat mai profitabila o neavenita. Am rezonat pana la o relaxare (pe care o banuiesc de) tip Nirvana cu safirele, cu smaraldele, cu, OFF! lapislazulii minunati. Am tinut in palme pietrele cele mai frumoase ale pamantului nostru viu, niste comori pline de energie, mi-a placut sa le simt greutatea, raceala si-apoi caldura, sa le pipai textura, sa le admir culoarea, perfectiunea. Am plecat de acolo in fine indragostita de niste pietre ca apa solida, de culoarea ochilor mei. “Le veti mai avea cand am (stabilit) sa vin ?
” am vrut sa ma asigur. “Nu stiu”, m-a speriat ispitindu-ma. “Daca trebuie sa-mi apartina, le voi avea, daca nu…” ma resemnez eu senina. “Asa gandesc si eu, doamna”, mi-a zis. Chiar si numai cat ne-am schimbat energiile, eu si pietrele acelea ne-am cunoscut, de ce sa fiu trista?
Postez iar o fotografie care ma reprezinta, pentru ca vreau sa va zambesc. Fara tristete. Este facuta intr-o dimineata, pe fuga, inainte de plecare, in singurul colt care ramane ordonat la ora aceea, biblioteca.